Bikes On Ice 2006

"Plecat-am sase din Va"...lea Jiului, sambata, 4 februarie, avand ca tinta festivalul de iarna Bikes On Ice de la Cincis. Planificasem sa plecam cu patru motoare, dar cum cei patru evanghelisti fusara trei: Luca si Matei, s-au mai schimbat planurile. Unul din noi, a trebuit sa renunte din motive obiective, iar mie mi-a intrat in greva Kawa, asa ca in lipsa de cal am apelat la Supernova.

"Plecat-am sase din Va"...lea Jiului, sambata, 4 februarie, avand ca tinta festivalul de iarna Bikes On Ice de la Cincis. Planificasem sa plecam cu patru motoare, dar cum cei patru evanghelisti fusara trei: Luca si Matei, s-au mai schimbat planurile. Unul din noi, a trebuit sa renunte din motive obiective, iar mie mi-a intrat in greva Kawa, asa ca in lipsa de cal am apelat la Supernova.

Vreme "perfecta de motoare", erau doar cateva grade sub zero(maxim 10). Soseaua era un vis(de groaza), gheata pe alocuri si gropi in rest. Pe fiecare din cele doua motoare erau cate doi oameni care se delectau frigul muscator. Primii 30 de km s-au derulat OK, dar la un moment dat frigul a devenit greu suportabil asa ca am tras pe dreapta pentru o refacere cu ceai-cafea fierbinte.


Poza Peisaj rutier cu o vaga urma de soare

 


Poza  Prima oprire de-o tigara si un strop de dezghetare: Zoli jr., Radu, Misu, Silviu si Laurentiu.
Protagonisti necuvantatori: Ducati lui Laur, Gilera lui Radu si undeva quadul onorific model Supernova.


Laurentiu, se joaca de-a mascatul la volan. Trecerea prin comuna Pui.

 

Am ajuns cu bine la Cincis. Baietii fie s-au obisnuit cu frigul, fie au degerat si nu mai conta. Predominau 2 dorinte: un pic de caldura si sansa de a rezolva oarecare nevoi fiziologice fara a fi tzurtzuri implicati. Un pic de caldura am gasit la un foc in curtea campingului, dar scopul lui era de a incalzi cazanul, nu oasele bikerilor. In cabana tronau impozante niste sobe de teracota, dar erau de decor. Organizatorii ne-au preluat de la poarta, am primit emblemele intalnirii, ni s-a explicat unde e vinul, unde se poate manca si ni s-a urat sedere placuta.


Nimeni nu a avut nici macar tentativa de a se aseza in timp ce am mancat.
Dadeam marunt din picioare pe ritmuri de heavy metal.



Singura sursa reala de caldura a lui Laurentiu a fost paharul de ceai, cu care si-a incalzit picioarele.
In ciuda aparentelor in poza e un biker degerat, nu un aurolac.

For any detour beyond technically minded horology, take a look at Rolex Daytona Rainbow cheap swiss replica watches. Past the usual so-known as professional watches such as the ceramic Submariner no-date, or perhaps the new Sky-Dweller annual calendar, Rolex has plenty of jewelry, within the peculiar Rolex style, to exhibit at Baselworld 2018.


Radu si Silviu, au pornit din timp in timp Gilera, care avand motorul mai mic
se racea tare iute si apoi se cerea alintata sa plece din nou.

Mi-a venit chef sa vad si eu cum e sa te dai cu un enduro si m-a pus dracu sa fac cativa kilometri in hanorac, fara manusi si cu sapca de baseball. Un bonus binemeritat a fost namila de ciobanesc care m-a urmarit cam 50-60 de metri. I-o fi placut culoarea pantalonilor, ca tare insista sa pastreze o bucata amintire. La cat era de gheata joaca de-a urmarirea cu cainii a fost binevenita.


Zoli jr. a dat o proba la cat de inalta e Gilera aia.

Initial intentionasem sa ramanem peste noapte. Laurentiu ne-a anuntat ca are program acasa si e oricum degerat, asa ca a disparut intempestiv, rapindu-ne de placerea prezentei sale. Cei ramasi am mai pierdut nitel vremea dar, dupa ce ne-am plictisit sa plimbam Gilera pe ghetus, am decis sa luam cap-compas spre casa, inainte sa ne prinda intunericul.

Nu a fost deloc usor. O data cu parasirea campingului de la Cincis a inceput sa ninga incetisor si frigul a redevenit patrunzator pentru motoristi. Radu parea a fi total impasibil si neatins de ger(naiba stie cum face), dar Silviu, cu echipament incomplet, a inceput sa degere pe la degete. Noroc ca se tinea de toba de esapament care ii inviora putin circulatia periferica. Oricum, a refuzat hotarat sa paraseasca motocicleta in favoarea caldurii din masina.

Roata Gilerei a inceput sa lase urma in stratul milimetric de zapada, care a apucat sa se aseze. Bujia i s-a afumat de 2 ori si a trebuit curatata, apoi chiar schimbata. Bateria era moarta, asa ca farul ii dadea lumina cat un felinar cu petrol. Dupa ce s-a lasat intunericul, Radu a mers in fata mea, farurile Daciei servindu-i si lui, si mie. A fost o experienta interesanta, trebuia sa ma tin suficient de aproape, dar trebuia sa fiu pregatit pentru orice situatie de urgenta, avand in vedere ca drumul aluneca considerabil.

Intr-un tarziu am reusit sa ajungem cu bine acasa, pe bezna si la mult sub zero grade, dar avand in urma noastra o zi cel putin interesanta.

 

Free template 'Colorfall' by [ Anch ] Gorsk.net Studio. Please, don't remove this hidden copyleft!