Dosarele X pe drumul strategic

Curmatura OltetuluiIn urma unei provocari lansate pe motociclism.ro de colegul de Transfagarasan de anul trecut, Bogdan -Ali Baba, m-am alaturat unui grup de colegi forumisti cu precadere bucuresteni. Traseul lor era mai ambitios, dar bucata la care m-am inhamat a fost Polovragi- Cheile Oltetului- Curmatura Oltetului- Petrimanu- Ciungetu- Valea Rudareasa pana in creasta muntilor Latorita, drumul strategic si cam jumatate de Transalpina pana la Obarsia Lotrului.

In urma unei provocari lansate pe motociclism.ro de colegul de Transfagarasan de anul trecut, Bogdan -Ali Baba, m-am alaturat unui grup de colegi forumisti cu precadere bucuresteni. Traseul lor era mai ambitios, dar bucata la care m-am inhamat a fost Polovragi- Cheile Oltetului- Curmatura Oltetului- Petrimanu- Ciungetu- Valea Rudareasa pana in creasta muntilor Latorita, drumul strategic si cam jumatate de Transalpina pana la Obarsia Lotrului.

Ce a iesit se poate rezuma perfect cu descriererea lui Ali Baba:

"Topicul ar fi putut sa se cheme: Trei zile frumoase, dar cu ghinion.

In ordine cronologica s-au intamplat urmatoarele.
1. Florin (Greenspan) - i-a sarit lantul, repetat.
2. Florin (Ghostrider)  - a facut un accident usor, langa Ramnicu Valcea. A scapat cu cateva zgarieturi pe crash-bar.
3. Zoli s-a pierdut, in mod misterios, de grup.
4. Dan a luat o piatra in filtrul de ulei (neprotejat ) si a pierdut uleiul. A trebuit tractat, dupa care adus pe platforma la Bucuresti.
5. Alex - i s-a rupt lantul. idem pct. 4
6. Ovidiu - i-a consumat ulei, a trebuit sa cautam sa completam.
7. Cristache a cazut pe o pata de motorina. Are piciorul in ghips.
8. si 9. Raul si cu mine - am scapat teferi . Ca o coincidenta: noi doi am avut motoarele cele mai grele si am consumat cel mai mult alcool. O avea vreo legatura?..."

Pentru mine totul a pornit anevoios. Nu am reusit sa plec de la prima ora, din motive legate de servici. Am parasit Petrosaniul tarziu, pe o ploaie persistenta, care m-a urmarit cu incapatanare pana dincolo de Targu Jiu, dupa care a lasat loc unui soare fierbinte numai bine cat sa ma fiarba in echipamentul pe care imi era lene sa il mai raresc. Am ajuns la locul de intalnire cu grupul cu frica intarzierii, ca sa descopar ca nu era nimeni la Polovragi. Dupa incercari disperate i-am prins pe baieti undeva unde aveau semnal, ca sa aflu ca din cauza unui mic incident(intalnirea lui Ghostrider cu o duba) urmau sa intarzie. Ne-am regrupat o ora mai tarziu la un han langa Manastirea Polovragi, am admirat putin minunatia numita Cheile Oltetului, apoi am dat bice sa traversam catre Petrimanu.

Traversarea a fost o experienta aparte, o alergare nebuna pe un drum forestier tot mai rupt. Diferentele de performanta a utilajelor si de experienta personala au spart trupa in doua plutoane care se regrupau din timp in timp. In mod suprinzator replica watches in frunte erau greii cu miarele, iar usureii cu GS650, DR600 si Transalp la cateva minute in urma.

Eu, cu doar un minim de bagaje, pendulam intre cele doua plutoane, la un moment dat lipindu-ma definitiv de duetul din frunte. Sarabanda a continuat pana in Curmatura Oltetului, unde ne-am ingaduit un respiro mai prelung ca sa admiram peisajul.

Din cate se vede, unii au admirat peisajul in felul lor :)

Dupa ce, fascinati de frumusetea drumurilor forestiere care plecau din Curmatura, am stabilit tinte pentru alte iesiri, am inceput coborarea catre Petrimanu. Acolo am descoperit cabana, iar la cabana am dat de o tocana data naibii, care s-a asortat minunat cu foamnea care ne rodea.

Din pacate ne-am luat cu mancatul dupa care am decolat imediat, asa ca nu am apucat sa vedem minunatia de lac Petrimanu. Am continuat la vale pe un drum care a trecut treptat de la forestier la sosea asfaltata, pana la  Ciunget de unde incepea tinta a doua a calatoriei: Strategica. Dupa ceva cautari, ca sa dam de intrarea pe drumul strategic, am parasit soseaua si am inceput ascensiunea in conditii de drum forestier.

Tot aici a inceput si partea de "Dosarele X". Grupul s-a rupt din nou in doua, cu cei doi miari in frunte. M-am incapatanat sa ma tin de ei, desi capra mea de 500 cmc nu facea fata stabilitatii si puterii motoarelor lor, asa ca la un moment dat m-am trezit in "no man's land", nici cu cei doi din frunte, dar nici cu plutonul compact. In ideea ca nu am cum sa ma pierd, am dat inainte. O vreme i-am mai auzit pe grei in fata mea, dar la circa 7-8 km de Ciunget, la o bifurcatie am ales varianta necastigatoare si am mers cam 50-100m pe un drum de exploatare forestiera care se infunda destul de repede. Realizand greseala am revenit pe traseul corect cu o pierdere de 2-3 minute. Cum timpul scurs a fost scurt si nici nu am auzit zgomot de motoare, am presupus ca sunt inca intre cele 2 grupuri, asa ca am continuat sa urc. Am facut asta pana am ajuns pe o buza de stanca de unde puteam cuprinde intreg traseul din urma mea.

Am realizat ca plutonul compact nu e niciunde, fie m-a depasit, fie a ramas foarte mult in urma. Am stat circa 30 de minute sa astept, intre timp am incercat sa gasesc pe careva din baieti la mobil. Eu aveam o urma de semnal, dar e clar ca ei nu aveu deloc. A devenit evident ca aveam doar 2 variante: sa continui singur un traseu necunoscut in speranta regasirii sau sa ma intorc la Ciunget pe sosea si sa ma intalnesc cu grupul la Obarsia Lotrului. Am ales varianta sigura si am coborat.

Serpentinele de la Ciunget pana la Obarsie prin Voineasa le-am parcurs in ritm alert ca sa recastig timpul pierdut cu asteptarea. De la Obarsie am intrat pe ce banuiam a fi Transalpina, ca sa le ies in cale.  Desi nu eram sigur ca sunt pe drumul cel bun (nu mai fusesem niciodata acolo), am tras tare pe serpentine pana in golul alpin, unde m-am pus iar pe asteptat, hotarat sa stau pana incepe sa apuna soarele. Din pacate eram singur in pustietate, avand ca singur tovaras o piatra de mormant. Nici pasarea cerului nu se auzea.

Cand a inceput sa se insereze, am renuntat si am plecat spre Cabana Groapa Seaca. Trebuiau sa fie acolo!

Ei bine, nici acolo nu erau! Cabanierii ii asteptau ca aveau rezervare, dar nu aveau nici un semn.

Incepuse sa ma agaseze situatia cand in sfarsit se aude duduiala. Apare... un singur motor! Ali Baba a venit solo, pe de o parte sa vada daca da de mine, pe de alta parte sa anunte cabana de intarziere. El mi-a povestit de continuarea dosarelor X, asteptarea lor la cativa kilometri mai la deal de punctul unde statusem eu, trimiterea unui SMS de pe singurul telefon care avea semnal (eu l-am primit undeva la Voineasa), continuarea traseului ca sa nu ii prinda noaptea in golul alpin si, ca o incununare a ghinioanelor zilei: incidentul care l-a lasat pe Dan fara BMW-ul lui abia iesit din rodaj. Un bolovan i-a gaurit filtrul de ulei, lasat prosteste neprotejat de producator, si l-a imobilizat. A trebuit tractat de un alt motor ca sa ajunga la cabana, iar ziua urmatiare urma sa fie cules de o duba.

Eu unul, aproape de casa si satul de atatea evenimente, nu am mai asteptat grupul. Se lasase oricum intunericul, asa ca m-am tirat spre casa. Nici nu m-am mai intalnit cu ei, am aflat de continuarea raidului cateva zile mai tarziu de pe forum.

Se pare ca ghinionul nu i-a parasit, in ciuda chefului pe cinste din acea seara de la cabana. Dimineata Dan a ramas in urma sa astepte duba, restul au plecat spre Valea Cernei. Au mai pierdut un membru al grupului undeva pe la Campul lui Neag, din cauza ruperii lantului, au abandonat traversarea spre Herculane pentru ca au gasit drumul atat de surpat incat nu se putea trece nici pe 2 roti, iar la retur, undeva pe autostrada (sper sa nu gresesc) Cristache a cazut pe o pata de ulei si a colectat niste ghips.

Ramane sa decida cititorul daca e normal sa se intample atatea in nici 200 de km.

 

Free template 'Colorfall' by [ Anch ] Gorsk.net Studio. Please, don't remove this hidden copyleft!